27 iunie 2012

Supă de salată verde

Duminică am făcut prima supă de salată cu salată culeasă din grădina noastră. Și asta s-a întâmplat doar datorită Simonei, care a cules-o cu răbdare dintre buruienile mai mari decât salata însăși. Cred că mai degrabă pot să spun că a salvat-o, pentru că eu nu i-am mai dat nici o șansă și am vrut să o las să se usuce. Însă aș fi făcut o mare greșeală pentru că salata a fost crudă și proaspătă, și a ieșit o supă bună, care era printre preferatele mele în copilărie. Pentru aproximativ 6 porții am folosit:




4 căpățâni mari de salată (aproximativ 1kg)
6-7 căței de usturoi
50 g slănină afumată
1/2 de legătură de mărar
2 ouă
1 linguriță cu vârf de boia dulce
smântână
1/2 linguriță de oțet
sare

Am început cu salata, pe care a trebuit să o spăl în mai multe ape. Am lăsat-o apoi la scurs până când am pornit supa.



Am tăiat slănina în cubulețe mici de aproximativ 1 cm și am lăsat-o la prăjit în oala încinsă, până când s-a rumenit bine și a devenit crocantă.



Am tras apoi oala de pe foc pentru 1 minut și am adăugat usturoiul mărunțit cu presa, ca să-și elibereze aroma, iar după încă o jumătate de minut, am pus boiaua și am amestecat.



Am pus oala înapoi pe foc și am turnat cam 3 litri de apă clocotită, în care am pus salata ruptă în bucăți mai mici.



A urmat apoi mărarul tocat...


...puțină sare, și am lăsat supa să fiarbă la foc mic.

Când salata a fost fiartă (n-am lăsat-o prea mult...să zicem vreo 20 de minute, pentru că mie îmi place să se simtă puțin textura frunzelor de salată), am făcut papara din cele două ouă.
Am bătut bine ouăle cu un praf de sare și le-am prăjit într-o lingură de ulei încins.



După 2 minute am întors-o și pe partea cealaltă, după care am tăiat-o în fâșii mici de vreo 1-2 cm.



Am aruncat papara în oală și am lăsat-o să fiarbă împreună cu supa încă 2 minute. Am pus o jumătate de linguriță de oțet și supa a fost gata.


A fost foarte gustoasă atât caldă, cât și rece. Chiar dacă este o supă care nu se poate lăuda la capitolul estetică, este totuși foarte bună, datorită aromei usturoiului și al izului ușor de afumătură. Mărarul îmbogățește buchetul de arome, cu nota lui văratică și proaspătă.

 



22 iunie 2012

Ghiveci de legume


Ce poate fi mai potrivit în zilele călduroase decât o mâncare de legume ușoară, plină de arome și vitamine? Și pentru ca piața e plină de legume proaspete, am zis că e momentul să gustăm din aromele verii. Ceea ce-mi place la această mâncare e faptul că poate fi preparată după gustul propriu sau cu ce ai prin frigider. Poți să o adaptezi în funcție de sezon, de buget sau pur și simplu după pofta...papilelor gustative. Combinațiile de legume sunt variate, astfel că am văzut rețete cu mazăre, varză, conopidă, vinete sau chiar bame, pe lângă cele pe care le-am folosit eu. După părerea mea, roșiile nu trebuie să lipsească din aceste combinații, pentru că ele dau aroma aceea dulce acrișoară a ghiveciului.

Ingrediente:

600 g morcovi
200 g păstârnac
200 g țelină (rădăcină)
1 ceapă mare
2 ardei grași medii
4-5 căței de usturoi
400 g fasole verde (proaspătă sau congelată)
8-10 roșii proaspete (eu am avut 4 roșii proaspete și 1 conservă de roșii tocate)
350 g dovlecel
1/2 cană de orez cu bob mare (cam 100 g)
ulei
sare și piper
1 legătură de pătrunjel
opțional se mai poate pune 1 legătură de mărar și frunze de țelină (eu nu am pus!)

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să spăl legumele și să le curăț de coajă. Am tăiat mărunt ceapa și usturoiul, apoi morcovii, țelina, ardeiul, dovlecelul și păstârnacul în cubulețe. Din poza cu legumele lipsește fasolea verde, pentru că a mea era încă la congelator :d .


Am pus uleiul la încins și am călit 3-4 minute ceapa împreună cu ardeiul.


Am adăugat apoi morcovul și l-am lăsat să se înmoaie cu ceapa și ardeiul cam 5 minute, amestecând din când în când.


Am pus apoi țelina, păstârnacul și usturoiul și le-am mai lăsat 10 minute împreună cu celelalte legume să elibereze aromele.


A venit apoi rândul fasolei și al dovlecelului. Fasolea trebuie fiartă înainte de a o pune alături de celelalte legume, pentru că altfel, textura ei va diferi într-un mod nu tocmai plăcut față de al legumelor care s-au înmuiat deja.



Am adăugat sare și piper și le-am mai lăsat pe foc încă vreo 10 minute.

Între timp am opărit roșiile pentru a le curăța mai ușor de coajă. Am pus roșiile într-un bol, am turnat apă fierbinte peste ele și le-am lăsat cam 10 minute. Le-am scos apoi pe un tocător și le-am crestat cu un cuțit, iar coaja s-a desprins foarte repede.




Le-am tocat și le-am adăugat împreună cu cele din conservă, peste amestecul de legume.



În total mâncarea a stat pe foc aproximativ 40 de minute. Timpul de preparare variază în funcție de cum vă place textura legumelor. Dacă vă plac al dente, atunci este de ajuns să le lăsați 20-25 de minute să se călească. Dacă vă plac mai moi, puteți pune și o jumătate de pahar de apă peste ele să se fiarbă mai bine, mai ales în cazul în care ați nimerit niște legume mai seci. Ideea e ca toate legumele să fie la fel de fierte.

Am fiert orezul într-o cană și jumătate de apă cu sare și l-am adăugat peste legume. Am tocat pătrunjel proaspăt și gata mâncarea. Poftă mare!


21 iunie 2012

Tort pentru Anais (tort de ciocolată)


Sâmbătă am fost la petrecere. A fost ziua lui Anais, care a împlinit 11 ani. Și cum să sărbătorești la vârsta asta altfel decât cu tort, nu? Anais a vrut un tort de ciocolată, cu o imagine care să inspire veselie și optimism, exact ca și sărbătorita. Smiley face a avut, Smiley face a ieșit!

Ingrediente pentru blat:
3 ouă
2 linguri de făină
4-5 linguri de zahăr
3 plicuri zahăr vanilat
2 linguri de cacao
1 lingură de apă                                                              Pentru sirop: 500 ml apă
2 linguri de ulei                                                                                      4-5 lingurițe de zahăr
1/2 praf de copt                                                                                     esență de rom (opțional)
                   
Ingrediente pentru cremă:                                              Ingrediente pentru ornat:
4 gălbenușuri                                                                  1 plic de budincă de vanilie
300 g unt                                                                         500 ml lapte
4-5 linguri de cacao                                                        6 lingurițe de zahăr
225 g zahăr pudră                                                          200 ml frișcă proaspătă
esență de rom (opțional)                                           



Am început  bineînțeles cu blatul, rețetă pe care o găsiți aici .
Pentru acest tort, la compoziția de blat am mai adăugat 2 linguri de cacao, iar făină am pus doar 2 linguri, în loc de 3 cât aș fi pus în mod normal. Am copt 3 blaturi pe care le-am însiropat cu un sirop făcut din apă cu zahăr, fiert preț de 2 minute, până s-a topit zahărul. Opțional, în sirop se poate adăuga esență de rom.


După ce blaturile au fost gata, am trecut la cremă. Am mixat bine untul vreo 2 minute până s-a făcut spumă.


L-am amestecat apoi cu zahărul pudră...




...am pus și gălbenușurile...




...și la urmă cacaoa.


A ieșit o cremă fină, cu gust intens de cacao.


Peste primul blat însiropat am pus jumătate din crema de ciocolată...


...am pus al doilea blat pe care l-am însiropat la rândul lui, apoi restul de cremă și ultimul blat însiropat.


Deasupra am acoperit cu budincă de vanilie de la Dr.Oetker, preparată după instrucțiunile de pe plic. Am răcit budinca deasupra unui vas cu apă rece, amestecând cu un tel încontinuu cam 2-3 minute, ca să nu se formeze crusta aceea specifică după răcirea completă.




De ornat, l-am ornat cu frișcă pe margine. Am bătut frișca cu mixerul cam 5-6 minute, după ce în prealabil, am ținut-o la frigider 2 ore. Am păstrat 3 lingurițe de frișcă pe care am amestecat-o cu 2 lingurițe cu vârf de cacao. Am pus amestecul într-o pungă curată, am tăiat unul dintre colțuri și am obținut un șpriț de ornat. Din păcate pentru operațiunea asta nu am poze, pentru că eram în criză de timp, și n-am apucat să mai fotografiez nimic.


A ieșit un tort gustos, cu gust intens de ciocolată, care a trecut repede. Sărbătorita a fost mulțumită și a cerut și supliment!


19 iunie 2012

18 iunie 2012

Chiftele din dovlecei cu parmezan

Nu știu dacă ”chiftele” e denumirea potrivită pentru această rețetă, însă asta îmi vine în minte când le văd în farfurie. Le puteți spune pârjoale, plăcinte sau cum vreți voi, pentru că fiți siguri că nu contează denumirea, cât contează gustul lor. Și pentru asta nu am nici o îndoială că e delicios, cu atât mai mult cu cât conțin dovlecel, mărar și parmezan, trei ingrediente care se combină foarte bine. Gustul ușor dulceag al dovlecelului contrastează cu cel sărat al parmezanului, fiind completat perfect de mărar, care aduce o notă binevenită de prospețime în toată povestea.

Pentru aproximativ 30 de chiftele am avut de voie de:

1 dovlecel mare (aproximativ 500 g)
2 ouă
4 linguri de făină
4 linguri de pesmet
4 linguri de parmezan (am uitat să-l pun în poza cu ingredientele! :d)
mărar proaspăt (minimum o jumătate de legătură)
sare și piper

Am curățat dovlecelul și l-am ras pe răzătoarea mare. L-am stors puțin de zeamă și l-am pus într-un castron.


Am adăugat apoi făina, pesmetul, sarea și piperul și le-am amestecat cu mâna.


Am bătut ouăle și le-am turnat peste dovlecel.


Am pus apoi mărarul tocat...


...și la urmă parmezanul.


Am amestecat totul foarte bine și, cu o lingură, am pus aluatul format în uleiul încins. Aluatul are o consistență moale, mult mai moale decât cea a chiftelelor din carne, însă nu trebuie să curgă. Consistența se mai poate ajusta adăugând făină sau pesmet dacă e prea moale, respectiv un ou bătut dacă e prea tare (ceea ce e destul de puțin probabil să se întâmple, pentru că dovlecelul mai lasă zeamă după ce ați adăugat sare pe el). După ce ați pus aluatul în tigaie, puteți să le apăsați puțin cu lingura să fie mai plate, pentru că astfel interiorul se va prăji uniform.


Am rumenit chiftele pe ambele părți și le-am scos apoi pe un șervet de hârtie, ca să se scurgă surplusul de ulei. Le-am mâncat cu sos de usturoi verde cu smântână și cu pâine proaspătă. Sunt foarte bune atât calde, cât și reci. Merge bine o bere rece lângă ele.