Sarmale

Probabil că pentru unii acest fel de mâncare e banal. E plictisitor și demodat. Totuși, eu nu mă pot sătura de sarmale! Niciodată. Și asta, cu atât mai mult cu cât, dacă sunt făcute cu varză murată și puțină afumătură, nu-mi trebuie să văd nici o friptură, prăjitură sau orice alt fel sofisticat. Eu cred că sarmalele își au locul lor bine stabilit în bucătăria și în cultura noastră, chiar dacă nu e o mâncare pur românească, pentru că știm prea bine că și în ziua de azi, mai multe popoare din Balcani nu cad la învoială referitor la originea ei. Bineînțeles, că rețetele variază în funcție de țară, ba chiar în funcție de regiune, de obiceiuri care țin de fiecare casă sau doar de preferințe personale. Se fac în foi de varză sau de viță de sfeclă, cu orez sau cu păsat, cu carne de porc, de vită, de pui sau miel, cu afumătură sau fără, sau chiar de post, cu legume. Am ales să postez rețeta cu varză proaspătă, pentru că am vrut să precizez niște amănunte referitor la pregătirea verzei.

Ingrediente:

1 kg de carne tocată de porc și vită
2 verze de mărime medie, crude (verzi) - cam 2 kg
4-5 cepe mari
1 ardei gras
200 g orez
400-500 ml bulion
150 ml ulei de floarea soarelui
1 linguriță de boia
2 lingurițe de cimbru uscat
mărar uscat
sare și piper
afumătură (ciolan, costițe, kaizer, slănină, cârnați)

Mai întâi am pregătit varza. Am curățat-o de frunzele de deasupra, care erau puțin uscate și lovite. Cu un cuțit cu vârf ascuțit am scos cotoarele verzelor, astfel încât, atunci când am pus varza în apă clocotită, foile s-au desprins una câte una, cu ușurință. Când folosiți varză crudă, trebuie opărită câteva minute (3-4 minute) în apă cu sare (nu mai mult, ca să nu se fiarbă!), pentru ca frunzele să se înmoaie puțin să poată fi rulate în formă de sarmale. Am scos apoi frunzele pe o farfurie să se răcească și să se scurgă de apă.

După ce am terminat cu varza, am tăiat mărunt cepele și ardeiul și le-am pus la călit în uleiul încins.

După ce ceapa s-a înmuiat și a devenit puțin lucioasă, am tras cratița de pe foc și am adăugat boiaua, orezul spălat, 1 linguriță de cimbru, sarea și piperul după gust.

La final am adăugat și carnea, pe care am amestecat-o bine cu restul ingredientelor.

În fiecare frunză de varză am pus câte o lingură din compoziția cu carne și am rulat-o, după care am băgat capetele frunzei în interiorul sarmalei, închizând-o, ca să nu se împrăștie compoziția în oală, în timpul fierberii.

După ce am terminat de împachetat toate sarmalele, am tăiat varza rămasă (frunzele mai mici, pe care nu le-am putut folosi la împachetat) în fâșii subțiri și am așezat un strat pe fundul oalei în care am fiert sarmalele. Acest strat previne arderea sarmalelor și prinderea lor de fundul oalei, în cazul în care focul e mare sau stau prea mult la fiert.

Am așezat primul strat de sarmale, în care am pus și cimbrul și mărarul uscat, cu tot cu tulpini, într-o frunză mai mare de varză. Pe lângă sarmale, am strecurat câte o bucată de costiță și o bucată de slănină afumate.

După ce am pus ultimul strat de sarmale, le-am acoperit cu încă un strat de varză tăiată, iar apoi am pus apă rece până când nivelul apei le-a acoperit. Am turnat încă vreo 3-4 linguri de ulei deasupra și le-am fiert la foc mic, preț de aproximativ o oră. Timpul de fierbere nu e fix, depinde mult de varza pe care o folosiți, de oală și bineînțeles de gustul fiecăruia. După vreo 30 de minute, am turnat bulionul peste ele și le-am lăsat în continuare să fiarbă.

Nouă ne plac cu multă smântână și cu pâine proaspătă. Trebuie să recunosc că sarmalele sunt printre mâncărurile mele favorite, chiar dacă trebuie să petrec ceva timp în bucătărie.

Chec cu cacao

De o vreme încoace am tot avut poftă de un chec pufos, pentru diminețile când ceasul sună cu întârziere și nu este vreme pentru un mic dejun consistent. În astfel de dimineți, o felie de chec cu un pahar cu lapte rece merge excelent, pentru că e ușor, hrănitor și îți dă destulă energie până la masa de prânz. Asta, bineînțeles, cu condiția să nu iei prânzul la cină! :) Rețeta o am de la...da, ați ghicit, de la Anca, furnizoarea mea de rețete simple, bune și rapide. Iată ce am folosit:

Ingrediente:

22 linguri de făină (nu cu vârf)
18 linguri de lapte
18 linguri de zahăr
4 ouă
9 linguri de ulei
1 praf de copt
1 lingură de oțet
2 linguri de cacao
3 plicuri de zahăr vanilat
nuci, stafide (opțional)

Primul pas a fost să amestec bine gălbenușurile cu zahărul și cu zahărul vanilat, până când am obținut o spumă galben deschis.

Am turnat apoi uleiul și am amestecat din nou.

A urmat apoi laptele...

...și apoi praful de copt stins cu oțetul.

Am adăugat făina puțin câte puțin, continuând să mixez compoziția. Dacă doriți să puneți nuci, rahat sau fructe uscate în chec, acesta este momentul când trebuie să le adăugați.

Am bătut albușurile spumă și le-am turnat peste aluat. Am amestecat ușor, de sus în jos, să nu se distrugă spuma de albușuri. În cazul în care aluatul rezultat este puțin mai tare, puteți adăuga 2-3 linguri de lapte, pentru a-l face mai fluid și a putea fi turnat în formele de chec.

Am împărțit aluatul în două tăvi de chec unse cu ulei și tapetate cu făină. Și pentru că am vrut să am unul simplu și unul cu cacao, am turnat în prima tavă jumătate din compoziție, iar în cea de-a doua am turnat cam 3/4 din cantitatea rămasă, iar în restul de 1/4 am amestecat 2 linguri de cacao (aici cantitatea de cacao se poate ajusta în funcție de preferințe). Am turnat aluatul cu cacao în cea de-a doua tavă de chec și am amestecat compoziția cu un cuțit, astfel încât să se amestece puțin.

Am copt checul la foc mic spre mediu până când a trecut testul scobitorii. Din păcate nu am apucat să fac poze decât la cel cu cacao, pentru că băieții mei n-au așteptat nici măcar să se răcească complet prăjitura, așa că de poze nici n-a mai încăput discuție!

Fursecuri cu cacao și scorțișoară

Am făcut ieri niște fursecuri minunate, după rețeta primită de la Anca, cea care scoate câte un ”as” din calendarul cu rețete, așa, odată la ceva vreme. Mi le-a lăudat toată săptămâna trecută de mi-a lăsat gura apă la descrierile ei, drept pentru care n-am mai rezistat, și m-am pus pe lucru. Lucru e mult spus la această rețetă rapidă, pentru că nici nu apuci să combini bine ingredientele, că te și pomenești că ai terminat de mâncat o tavă de prăjiturele gustoase! Vă spun mai jos ingredientele și cantitățile, cu mențiunea că aromele sunt la libera alegere a fiecăruia.

Ingrediente:

2 ouă
1 cană de zahăr (1 cană = 200 ml)
2 căni de făină
1 cană de ulei de floarea soarelui
1 vârf de cuțit de sare
3 plicuri de zahăr vanilat sau 1 linguriță de esență de vanilie
1/2 linguriță de scorțișoară
1 lingură rasă de cacao
stafide și nuci (opțional)

Am bătut mai întâi ouăle cu zahărul și zahărul vanilat, până când a început să se topească zahărul.

Am turnat apoi uleiul, puțin câte puțin, continuând să mixez aluatul.

După ce compoziția s-a omogenizat, a urmat făina, pe care am turnat-o cam în trei etape, amestecând bine după fiecare turnare. A ieșit un aluat destul de gros și consistent, dar totuși puțin curgător. Dacă aluatul e prea gros, puteți turna un pic de lapte (să zicem 50-70 ml) și va ajunge la consistența potrivită.

Apoi am împărțit aluatul în două părți egale. Într-una am pus scorțișoară, iar în cealaltă am pus cacao. Le-am pus într-o tavă, pe o folie specială pentru copt (se poate folosi la fel de bine și hârtia de copt), porționând-le cu o lingură. Pe cele cu scorțișoară am pus stafide, iar pe cele cu cacao am pus câteva bucățele de nucă.

Le-am dat la foc mic pentru aproximativ 15 minute. Trebuie lăsate în cuptor până când marginile devin puțin maronii. Dacă nu sunteți siguri că sunt făcute, cel mai bine e să gustați unul. Vor crește puțin, iar marginile lor se vor rotunji frumos.

Fursecurile sunt pufoase și vor rămâne așa și după răcire, datorită uleiului din compoziție. Sunt foarte bune și trec foarte repede, credeți-mă! Din cantitățile de mai sus ies aproximativ 35 de bucăți, care nu vor fi de ajuns dacă aveți copii prin preajmă!







/-Ho8epgbVpZ0/T7nt0OQBX_I/AAAAAAAACnw/Bc7KezmiP14/s400/DSCF3067.JPG" />

Porc cu ananas și sos dulce-acrișor

Am tot auzit de combinații de carne cu fructe, însă n-am gustat prea multe. De ananas cu șuncă știam de la pizza așa zis hawaiană, care după părerea mea e un amestec de gusturi foarte interesant. Așa că, aseară am zis că merită să încerc rețeta asta, pe stil asiatic și pot să spun că am făcut o alegere bună. Am mâncat-o cu orez basmati, care se fierbe rapid, iar boabele lui nu se lipesc. Cantitățile sunt orientative, pentru că, după părerea mea, sosurile se pun în funcție de gusturile fiecăruia, având în vedere că e un amestec de dulce, acru și sărat.

Pentru 6 porții am folosit:

500 g pulpă porc
300 g ananas - cuburi
1 ceapă medie
2 morcovi
1 ardei gras
3 căței de usturoi mari
1 lingură de ghimbir ras
50-70 ml sos de soia
3 linguri de sos de stridii
2 linguri de zahăr
3-5 linguri de oțet (după gust)
100 ml ulei de floarea soarelui
2 linguri de apă
2 linguri de amidon
piper

Am început cu carnea. Am tăiat-o fâșii subțiri de aproximativ 1/2 cm grosime și am lăsat-o la marinat pentru 20 de minute, cu sosul de soia și cu cel de stridii.

Cât timp a stat carnea la marinat, am pregătit legumele cam așa: morcovii - bastonașe, ceapa și ardeiul felii, am mărunțit usturoiul și am ras ghimbirul pe răzătoarea fină.

Am pus apoi uleiul la încins într-o tigaie wok, la foc iute, în care am aruncat usturoiul și ghimbirul ca să-și lase aromele.

După o jumătate de minut am pus carnea împreună cu marinata, și am călit-o până când a început să-și schimbe culoarea, amestecând continuu.

După vreo 10 minute, am adăugat legumele și le-am lăsat să se înmoaie alături de carne. Am stropit totul cu un amestec de oțet, zahăr și apă, apoi am presărat și amidonul, și am continuat să amestec ingredientele.

După încă 5-6 minute, am pus și ananasul tăiat cubulețe, lăsând totul pe foc încă 5 minute.

Am condimentat cu un amestec de piper negru, alb și roșu și am lăsat mâncarea să se liniștească timp de 2 minute sub un capac. În funcție de gust, se pot ajusta cantitățile de sos de soia, de stridii, oțet și zahăr, atât doar că trebuie ținut cont de faptul că sosul de soia și cel de stridii sunt destul de sărate.

A ieșit ceva bun, aromat și bineînțeles, dulce-acrișor. Spre surprinderea mea, ananasul suculent merge foarte bine cu carnea de porc, fiind în contrast cu textura mai aspră a cărnii de porc.

Cotlet de porc cu portocale si miere

Am tot auzit de ceva vreme de combinația de carne de porc cu diverse fructe, cum ar fi portocale, mere sau pere. La început mi s-a părut ciudată, dar am zis că trebuie să încerc. Ce-i drept, în rețeta asta nu am folosit pulpa fructului, ci coaja lui, dar a fost îndeajuns de aromată ca să mă lămurească să o mai fac. Mai mult de atât, am folosit și puțină miere, asta așa, ca să pună capac la ideea de ciudățenie (cel puțin pentru mine!). Dar să știți că până la urmă a ieșit o chestie minunată, mai ales că am pus și niște usturoi și puțin ardei iute. Marinata am luat-o de la prietenul Jamie Oliver, care a făcut niște costițe cu ea.

Ingrediente:

1,5 kg de cotlet de porc
2 ardei iuți
coaja de la 1 portocală
sucul de la 2 portocale
3 căței de usturoi
1 lingură de miere
1 linguriță de boia dulce
sare și piper
100 ml ulei de măsline
100 ml apă

Am pus ardeiul iute, tăiat mărunt, usturoiul zdrobit cu presa și coaja de portocală rasă într-un mojar, împreună cu boiaua dulce și le-am amestecat bine, până când s-a făcut o pastă.

Am uns carnea cu sosul format după ce am dat-o cu sare și piper, și am lăsat-o la marinat, în frigider, pentru o oră.

Am așezat-o apoi într-un vas termorezistent cu capac, cu uleiul și apa și am dat-o la cuptor.

Am lăsat-o cu capac vreo 30 de minute, după care am scos capacul și am lăsat-o încă vreo 10-15 minute să se rumenească.

Am mâncat-o cu o salată de cartofi cu legume proaspete și a fost delicioasă. Sunt sigură că merge foarte bine și cu o carne mai grasă, cum ar fi ceafa sau costițele.