27 februarie 2012

Pizza cu aluat dospit


În puțina mea experiență de bucătar care se luptă cu aluaturile, n-am avut cine știe ce rezultate notabile. Am încercat de-a lungul timpului diverse rețete de aluat, care mai de care mai sofisticate sau mai simple, însă care mie nu mi-au ieșit. Rețeta asta am primit-o de la Sonia, o prietenă a mamei, care, într-o discuție de câteva minute m-a luminat și mi-a dat încredere că pot și eu să fac aluat de pizza bun, cu condiția să am cantitățile potrivite și ingrediente de calitate. Un singur lucru am mai adăugat de la mine, după ce m-am mai uitat în stânga și-n dreapta pe la rețetele unor bucătari renumiți, și anume uleiul. Mi-am dat seama că uleiul ajută aluatul să nu se prindă de tavă, să fie mai crocant la bază și să iasă pufos în interior. Așa că, având o rețetă bună, m-am pus pe treabă. Un alt secret pe care l-am aflat este ordinea în care trebuie așezate ingredientele, adică, de jos în sus (de la aluat spre umplutură): blat, sos de roșii, cașcaval și apoi umplutura. În felul ăsta, sosul de roșii întră bine în aluat, brânza se topește și se combină bine cu sosul, iar șunca sau salamul și ce-o mai fi deasupra, au ocazia să se rumenească, fără a fi acoperite de brânză. Pentru 3 pizza mai mici sau 2 mari am folosit:

Ingrediente:

Pentru aluat:
500 g făină albă
25 g drojdie
1 linguriță zahăr
300 ml lapte
50 ml ulei (de floarea sorelui sau de măsline)
1/2 linguriță sare

Pentru sosul de roșii:
250 ml bulion
1 linguriță oregano
sare

Topping:
300 g cașcaval sau mozarella
șuncă, ciuperci, salam, cârnați, porumb, ardei, ceapă, măsline, pește, etc.

Am început cu maiaua, adică, într-o cană mai mare am amestecat drojdia mărunțită cu vreo 50-60 ml de lapte călduț și cu zahărul și le-am lăsat lângă o sursă de căldură (calorifer, foc de aragaz) să crească, aproximativ 10 minute (cam până când drojdia stă să iasă din cană).


Când a crescut destul de mult, am turnat-o peste făină, lapte și sare și le-am frământat cam 6-7 minute (în principiu, cam cât vă țin puterile!). Când am obținut un aluat elastic și destul de lipicios, am adăugat uleiul și am frământat din nou.



După ce s-a incorporat uleiul în aluat, am turnat puțină făină deasupta aluatului și l-am lăsat la dospit la căldură. Mai precis am acoperit bolul cu un șervet de bucătărie și l-am învelit într-o pătură. În aproximativ 45 de minute a crescut enorm, de a ieșit din castron (cantitatea de aluat din poză este din 1,5 kg de făină!).



De aici, treaba a fost simplă: am luat o bucată de aluat și am întins-o cu sucitorul, pe masa presărată cu făină.


Am încercat să-i dau o formă rotundă, pe dimensiunile tăvii de copt. Înainte de a pune blatul în tavă, am presărat puțină făină în tavă.


Apoi am amestecat bulionul cu oregano și cu sarea, și am uns aluatul din tavă cu un strat generos de sos.


Peste sos am răzuit cașcaval și am pregătit apoi umplutura.


Am făcut mai multe combinații de ingrediente, astfel că am avut pizza cu șuncă, salam, cuperci și porumb, ceapă sau ardei, după gustul nostru.



De plâns, nu s-a plâns nimeni, ba din contră, s-a făcut liniște preț de câteva minute. :) Am mâncat-o cu sos de usturoi (mujdei- făcut din câțiva căței de usturoi zdrobiți amestecați cu sare și ulei, cât să-i acopere) și ketchup.



Aluatul a fost numai bun: puțin crocant pe exterior și pufos în interior. Tot ce pot să vă spun e că a mers excelent cu o bere rece!

24 februarie 2012

Tort cu cremă de vanilie și piersici


Alaltăieri a fost ziua Adaniei, prietena mea de-o viață. Și ca să-i fiu măcar pe jumătate de bună prietenă pe cât îmi este ea mie, m-am gândit să-i fac un tort. Am vrut să fie un tort ușor și aromat, cu fructe și vanilie. Sigur, ideal ar fi fost să fi putut face o cremă din gălbenușuri de ou, cu semințele dintr-o păstaie de vanilie și cu piersici proaspete, însă și din lipsă de timp, și din cauza anotimpului, am ales să urmez calea cea mai scurtă. Adică, am folosit budincă de vanilie și piersici din compot. A ieșit foarte bun, ușor și pufos. Pentru un tort de aproximativ două kilograme, am folosit:

Pentru blat
9 ouă
9 linguri de zahăr
9 linguri de făină
3 plicuri de zahăr vanilat
3 plicuri de praf de copt

Pentru cremă
1 plic de praf de budincă
200 g de unt
4 linguri de zahăr

Fructe - 6-8 jumătăți de piersici din compot (după preferințe)
Frișcă - 400 ml

Am început cu blatul. Vreau să vă spun din start, că se poate face un blat din toate cele 9 ouă, care apoi se taie în trei pe orizontală, astfel încât să rezulte trei blaturi mai subțiri, sau se pot face trei blaturi separate, din câte trei ouă fiecare. Eu am ales să fac trei blaturi separate, pentru că mi se pare că în final tortul are o ținută și un aspect mai bune, și în plus nu mă chinui să-mi iasă egale cele trei bucăți de blat, chestie care nu reușește întotdeauna! Pentru fiecare blat am folosit 3 ouă, 3 linguri de făină, 3 linguri de zahăr, 1 praf de zahăr vanilat și 1 praf de copt.

Așa că, am bătut albușurile spumă cam un minut, după care am pus zahărul și am continuat să mixez până s-au întărit.


Am adăugat apoi gălbenușurile pe care le-am amestecat prin răsturnare, de sus în jos, cu o lingură de lemn.


Am pus apoi făina și am amestecat din nou de sus în jos, ca să nu se zdrobească de tot albușul.


Aluatul rezultat l-am pus într-o formă de copt din silicon (se poate folosi la fel de bine și o formă normală de tort, unsă cu ulei și tapetată cu făină) și am dat-o la cuptor. A fost gata, când aluatul nu s-a mai lipit de scobitoarea pe care am înfipt-o în el.


Pentru cremă, am preparat mai întâi budinca de vanilie după instrucțiunile de pe ambalaj. Când s-a răcit, am amestecat-o cu un pachet de unt, pe care l-am frecat spumă în prealabil.



Am tăiat apoi piersicile în bucăți mici, de aproximativ 1-2 cm.


Când blatul, crema și piersicile au fost pregătite, am trecut la asamblarea tortului. Am însiropat primul blat cu siropul de piersici din compot, am întins primul strat de cremă peste care am așezat fructele.



Am pus mai departe al doilea blat, încă un strat de crema și piersici și al treilea blat.


Am acoperit tortul cu frișca batută și l-am ornat cu felii de piersici.


A ieși un desert ușor, nu prea dulce și răcoritor. Cei mici n-au prea stat la povești cu prima felie. La a doua, i-au mai povestit câte ceva, în grabă și nu prea mult, ca să nu aibă impresia că va mai sta mult în farfurie. :)

22 februarie 2012

Compot de gutui

Probabil că rețeta asta ar fi trebuit s-o postez astă toamnă, atunci când am făcut compotul, însă dintr-un motiv care nici mie nu mi-e foarte clar, n-am făcut-o. :) Aseară însă, am deschis un borcan de compot de gutui și am realizat că minunăția asta nu o am pe blog! Ce poate fi mai gustos, mai parfumat și mai sănătos decât un desert din fructe? Mie nu-mi prea plac gutuile crude, trebuie să recunosc, dar în forma asta sunt mai mult decât încântată să le mănânc!

3 kg gutui
1,5 kg zahăr
apă
5 plicuri de zahăr vanilat

Am spălat gutuile, le-am tăiat în felii și le-am curățat de sâmburi. Ca să știu de câtă apă am nevoie, am pus felii de gutui în fiecare borcan, așa, cam două treimi din capacitatea totală a borcanului și am turnat apă rece de la robinet. După ce am umplut toate borcanele, am turnat apa din fiecare borcan într-o oală, în care am adăugat zahărul și i-am dat un clocot. În apa clocotită am pus feliile de gutui și le-am lăsat vreo 4-5 minute, până când și-au schimbat culoarea.



Am scos apoi gutuile și le-am pus din nou în borcane, am umplut borcanele cu sirop și le-am închis cu capacele. Le-am sterilizat(adică într-o cratiță mai înaltă, pe fundul căreia am pus o cârpă de bucătărie, am așezat borcanele și am turnat apă rece, până când apa a ajuns la gura borcanelor. Am pus cratița la foc mic și am lăsat-o să dea câteva clocote - 6-7 minute) și gata a fost totul! A fost prima dată când am făcut compot de gutui, însă sigur nu și ultima. :)

Mâncare de fasole


Aseară am făcut o mâncare din categoria ”pe bază de repede”, și anume, fasole din conservă cu ceva legume călite, plus un cârnați lângă, așa, ca să mai înveselească farfuria. Totul a durat 20 minute, cu tot cu aranjatul farfuriilor și tăiatul pâinii. Asta sigur, pentru că fasolea era fiartă, că altfel aș fi dormit lângă aragaz. Așadar, pentru o cină sau o amiază rapidă am folosit următoarele ingrediente:


2 cutii de conserve de fasole închisă la culoare (cam 450 g net)
1 ceapă medie
1 morcov
1 tulpină de țelină (merge și rădăcină la fel de bine)
3 căței de usturoi
1/2 ardei gras
1 foaie de dafin
200-250 ml bulion
sare și piper

Am mărunțit legumele și le-am călit în 3 linguri de ulei de floarea soarelui.


Am strecurat fasolea și am trecut-o sub un jet de apă, după care am aruncat-o în tigaie și am presărat sare și piper.


Am turnat bulionul, am pus foaia de dafin și am lăsat mâncarea la foc mediu vreo 6-7 minute, să scadă puțin sosul.


Când a fost gata, am tras-o deoparte și am presărat puțin pătrunjel.


Am mâncat-o cu cârnați de casă, puțin afumat și puțin prăjit. Fără carne alături, poate fi o mâncare de post foarte consistentă și gustoasă.

21 februarie 2012

Piept de pui învelit în bacon cu garnitură de legume


Am găsit de curând într-o revistă, o rețetă care mi-a făcut cu ochiul. E o combinație de carne cu legume, mai precis carne de pui îmbrăcat în bacon afumat, cu câteva legume bune. Ce mi s-a părut interesant, a fost combinația dintre aroma rozmarinului și cea a coajei de lămâie, a cărei menire a fost mai mult să bucure ochiul celui care încearcă acest fel de mâncare. Asta, pe lângă faptul că textura mai seacă a pieptului de pui se împacă de minune cu baconul. După părerea mea, nu a mai fost nevoie de nici o garnituă lângă legumele care au venit în completare. Pentru 4 porții am folosit:

2 piepturi de pui tăiate în două bucăți fiecare
8 felii de bacon (foarte subțire)
4 morcovi
1 dovlecel
1/2 ardei gras
3 tulpini de țelină
1 ceapă
3 căței usturoi
1 linguriță de rozmarin uscat
200 ml vin alb sec
1 lingură de pastă de roșii
coaja rasă de la o lămâie
puțin pătrunjel proaspăt

Am tăiat piepturile de pui în două și le-am rumenit câteva minute pe fiecare parte (chiar dacă în interior nu a fost făcut în întregime), până când au prins o crustă frumoasă, aurie, după care le-am scos pe o farfurie.


Așa fierbinți, le-a sărat și le-am dat cu rozmarin, după care le-am învelit în câte două felii de bacon fiecare.



Am tăiat morcovul, dovlecelul și ardeiul în bețișoare subțiri ca să se înmoaie mai repede,


iar ceapa am mărunțit-o, tulpinile de țelină și usturoiul le-am tăiat felii.


Într-o tigaie mai adâncă (de genul wok-ului) am călit la foc mare toate legumele preț de vreo 4-5 minute. Nu le-am lăsat mai mult, pentru că oricum, au mai stat pe foc și împreună cu bulionul și carnea.


Am turnat apoi bulionul amestecat cu vinul.


Am pus și bucățile de piept peste legume și am lăsat totul sub capac vreo 10-15 minute. În acest timp am întors carnea de câteva ori, ca să mă asigur că baconul se prăjește uniform, iar puiul e făcut bine.


A mâncat-o fără nici o garnitură, presărată cu puțină coajă de lămâie rasă pe deasupra. Cu toate astea, ar merge lângă ea niște orez sau cartofi natur cu puțin pătrunjel.