29 decembrie 2011

Ecler cu crema de vanilie


Eclerele pentru mine intotdeauna au fost niste prajituri de care mi-a fost groaza sa ma apuc. Am tot auzit de unii si de la altii ca e mult de munca pe ele, ca trebuie sa le faci cu grija, sa fi atent sa nu se lase aluatul si alte chestii care m-au descurajat sa incerc sa le fac. Cu toate astea, m-am incumetat in dupa-amiaza asta si le-am executat. Da, sunt migaloase, da - trebuie sa fii atent cand le faci, dar daca ai reteta buna (asa cum o am eu de la tanti Mioritza) si putina rabdare, merita efortul. Ies delicioase si trec foarte repede. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure!

Ingrediente pentru aluat:

125 g margarina
125 g faina
125 g apa
4 oua
un praf de sare

Ingrediente pentru crema de vanilie:

3 oua
175 g zahar
2 linguri faina
400 ml lapte
2 plicuri zahar vanilat

Margarina se pune cu apa intr-o cratita, la fiert.


Cand margarina s-a topit, se toarna faina toata si se amesteca cu un tel, pana cand se formeaza un aluat moale care se desprinde de pe marginile cratitei. Se lasa la racit.


Cand s-a racit, se adauga ouale, pe rand amestecand cu telul pana la incorporarea completa a oului in aluat.


Aluatul va fi tot moale si lipicios, dar nu va curge.


Pe o tava pe care se pune hartie de copt, cu o siringa de ornat, se pune aluat sub forma circulara, de marimea unei nuci, lasand cam 2-3 cm intre gramajoarele de aluat. La copt, acestea isi vor dubla volumul, astfel ca au nevoie de spatiu intre ele.


Se dau la cuptorul incalzit in prealabil, la foc mare, tava asezandu-se pe cea mai de sus treapta a cuptorului. Dupa primele 10 minute, se da focul la jumatate si se mai lasa sa se rumeneasca inca vreo 15 minute. Timpul de coacere depinde de fiecare cuptor, dar oricum, nu trebuie sa stea mai mult de 30 de minute in total. Cuptorul nu trebuie deschis in primele 20 de minute sub nici un motiv, pentru ca altfel aluatul se lasa. Cel mai bine e, ca dupa 20 de minute sa scoateti un ecler si sa-l vedeti daca e copt sau nu. ”Cojile” vor fi tari cand le scoateti din cuptor, dar se vor inmuia dupa ce le umpleti cu crema.


Pentru crema de vanilie, se bat ouale cu zaharul si vanilia, se toarna laptele si se aseaza cratita pe foc. Cand laptele incepe sa se incalzeasca, se toarna faina in ploaie si se amesteca cu un tel, ca sa nu se formeze cocoloase.


Crema e gata atunci cand capata consistenta unei smantani groase. Se lasa la racit.


Cojile se taie cu un cutit foarte ascutit, cu grija sa nu se rupa, se deschid asa cum se deschide o scoica si se umplu cu crema cu ajutorul unei lingurite.


Eclerele se pot glazura cu ciocolata topita (100 g) pe baie de abur amestecata cu putin lapte (50 ml) sau cu sos de ciocolata facut din apa, zahar si cacao. Se mai pot orna cu frisca. Eu am ales varianta cu ciocolata.


Sa va fie de bine!

Rulada cu branza de vaca, ardei si marar


Aceasta rulada este genul de mancare care iti ia ceva timp sa o faci, dar care se mananca intr-o clipa. Este pufoasa, aspectuoasa si se poate umple cu o multime de combinatii de ingrediente: branza cu marar, sunca si cascaval, ciuperci si ceapa, etc. Pentru musafirii pe care i-am avut aseara, eu am facut varianta cu branza de vaca, pentru ca mi se pare mai usoara.

Pentru blat am avut nevoie de:

3 oua
70 g de unt
3 linguri pline de faina
400 ml lapte
1/4 lingurita de nucsoara
sare

Pentru umplutura:

300 g branza de vaca
3-4 linguri de smantana
1 lingurita de marar (proaspat sau uscat)
1/2 ardei rosu (proapspat sau murat)

Pentru inceput am topit untul intr-o cratita, pe foc mic.


Apoi am adaugat faina amestecand incontinuu cu un tel si am turnat laptele putin cate putin continuand sa amestec ca sa nu se faca cocoloase.


Cand compozitia s-a omogenizat si a devenit un sos ca o smantana, am adaugat putina nucsoara pentru aroma si putina sare. Am lasat sosul sa se raceasca pana cand am pregatit umplutura.


Am taiat ardeiul in bucatele foarte mici si l-am adaugat la branza amestecata cu smantana si cu mararul si am potrivit de sare.


Cand sosul s-a racit, am pus galbenusurile si am amestecat cu telul.


Albusul l-am batut spuma si l-am adaugat la sosul de unt, faina si galbenusuri, amestecand de sus in jos, cu o lingura de lemn.


Am turnat totul intr-o tava in care am pus hartie de copt unsa cu putin ulei. Am pus compozitia in cuptorul preincalzit si am lasat-o cam 15-20 de minute, la foc mic spre mediu. Cand a trecut testul scobitorii, am scos blatul din cuptor si l-am lasat 10 minute sa se raceasca. Blatul a iesit pufos si moale, dar ca sa-l pot rula fara sa se rupa, l-am asezat pe un servet de bucatarie umed. Umezeala din servet l-a inmuiat usor si astfel l-am putut rula cu usurinta, dandu-i o forma relativ rotunda (cilindrica). Cu un cutit am intins compozitia pe toata suprafata lui:


La rulare, am ridicat marginea blatului cu tot cu servetul de bucatarie, prevenind ruperea lui, incercand ca tot timpul rularii sa mentin servetul umed pe blat.


L-am invelit in folie de nailon si l-am bagat in frigider pentru 2 ore.


Dupa ce se raceste, se taie foarte usor in felii. Este un aperitiv bun si usor, care merge la orice masa festiva.


Pofta buna!

28 decembrie 2011

Ficat de pui invelit in bacon


Prima data cand am mancat ficatel de pui invelit in bacon (pe atunci era kaiser) a fost la un chef al unui prieten bun, acum vreo 15 ani. Ce-mi place la acest aperitiv este ca ficatul care e usor sec ca textura, devine moale datorita grasimii topite de pe kaiser, capatand o savoare deosebita prin gustul de afumat. Aceasta combinatie nu are nevoie de niciun condiment.

Ingrediente:

500 g ficat de pui
20 felii de bacon (mai gras pe cat posibil)
20 de scobitori

Ficatul se spala si se curata de pielite, iar bucatile mai mari se taie in doua.


Baconul trebuie sa fie taiat in felii foarte subtiri, ca sa se poata topi bine si sa ramana putin crocant.


Pe capatul unei felii de bacon se aseaza o bucata de ficat...


..si se ruleaza ficatul in felia de bacon, astfel incat sa se acopere cat mai mult din suprafata ficatului...


Dupa rularea completa, se infige o scobitoare in el, ca sa nu se desfaca in timpul coacerii.


Dupa ce toate bucatile de ficat au fost rulate in feliile de bacon, se aseaza intr-o tava, pe hartie de copt si se da la cuptor pentru vreo 30 de minute sau depinde cat de prajite le vreti.


Au iesit asa:


Sa aveti pofta!

Mozarella cu rosii si busuioc


Mozarella cu felii de rosie presarate cu putin busuioc este cel mai simplu aperitiv pe care l-am avut vreodata la masa. Este o mancare sanatoasa, usoara si aromata, care e gata in 5 minute. Busuiocul proaspat impreuna cu niste rosii gustoase dau un iz de vara, de prospetime. Eu n-am avut in casa decat busuioc uscat, dar a fost foarte bun si asa.

26 decembrie 2011

10 decembrie 2011

Maioneza


Sosul de maioneza este unul dintre cele mai dorite sosuri, mergand la fel de bine cu legume (cartofi, vinete, ciuperci, conopida, fasole), cat si cu carne in amestec cu peste sau ca sos pentru burgeri). Se face in aproximativ 5 minute, in cazul in care folositi un mixer sau in 20-25 daca folositi lingura de lemn.

Avem nevoie de:

1 galbenus de ou crud
200 ml ulei floarea soarelui (sau 250-300 ml daca vrem o cantitate mai mare de maioneza)
2 linguri de mustar
zeama de la o jumatate de lamaie
200 ml smantana
sare (optional)
1 bol
1 mixer

Mai intai de toate oul trebuie scos din frigider cu aproximativ 30-40 de minute inainte de a fi preparat, altfel riscati sa nu iasa maioneza (sa se taie). La fel si mustarul, daca-l pastrati la rece.

Galbenusul separat de albus se pune intr-un bol cu marginile inalte alaturi de mustar.


Se toarna uleiul putin cate putin, amestecand continuu cu mixerul pana cand maioneza incepe sa prinda consistenta si sa se ingroase.


Cand ati terminat de turnat uleiul, maioneza trebuie sa fie legata bine si sa fie tare, sa nu curga.


Se adauga smantana si zeama de lamaie si se amesteca din nou. Se poate pune sare si piper, insa trebuie tinut cont de cantitatea de sare pe care o puneti si in preparatul in care folositi maioneza.


Tips:

1. Nu puneti mult ulei dintr-o data, pentru ca riscati ca maioneza sa se taie (nu se mai leaga, nu ramane cremoasa, uleiul va pluti in ea) si va fi mai greu sa fie recuperata.
2. Daca totusi ati scapat din greseala mai mult ulei, iar maioneza s-a taiat, continuati sa mixati fara a mai turna ulei, cateva minute bune, pana cand vedeti ca uleiul incepe sa fie din nou absorbit de galbenus, iar maioneza incepe sa se lege.
3. Daca adaugati iaurt in loc de maioneza, puneti doar jumatate din cantitatea de zeama de lamaie. Va iesi o maioneza ”light”, care amestecata cu un catel de usturoi zdrobit, va fi un sos foarte bun pentru chipsuri sau legume fierte.

Salata de cartofi cu maioneza si ceapa



Bukătarul amator s-a mutat în casă nouă.
Găsiți această rețetă aici.
Vă mulțumesc!

9 decembrie 2011

Tocanita de ciuperci


Una dintre tocanitele mele preferate (ca mie-mi plac mancarurile cu sos, cum poate v-ati dat deja seama) este cea de ciuperci. Gustul inegalabil al ciupercilor combinat cu smantana, face toti banii. Nu il dau pe 50 fripturi si 100 de dulciuri! Chiar daca prepararea ia ceva timp, merita asteptarea. Nu are cel mai reusit aspect, dar asta-i mai putin important cred eu.

De obicei folosesc:

2 kg de ciuperci (champignion)
1 ceapa mare
5 catei de usturoi
1/2 lingurita de boia dulce
400 ml smantana
3-4 linguri cu varf de faina
1 cana de lapte
80-100 ml ulei
sare, piper

Ciupercile se spala si se taie in bucati mici.


Ceapa se caleste in ulei pana devine usor transparenta, apoi se adauga boiaua si apoi ciupercile si sarea. Nu se pune apa deloc, pentru ca ciupercile vor lasa apa destula ca sa fiarba.


Se lasa la fiert cam 20-25 de minute. Separat, intr-un vas se desface faina in lapte amestecand continuu, se adauga smantana si se toarna peste ciuperci.


Sosul se ingroasa destul de repede, in 2-3 minute, timp in care e bine sa amestecati destul de des. Dupa ce s-a ingrosat, tocanita e gata.


Tocanita de ciuperci rulz :)

Taietei cu varza

Am facut astazi, dupa multa vreme, taietei cu varza. Mai bine zis lashte cu varza, pentru ca tipul asta de paste se preteaza cel mai bine cu varza calita. Treaba e simpla si merge repede. Rezultatul e o mancare usoara, ieftina, de post (pentru cine respecta traditia) si gustoasa. Ingrediente putine, preparare simpla.

Am folosit:

1 varza de 1,5 kg
1 punga de paste patrate si subtiri care se numesc Laște (Lășcuțe)
1 ceapa mare
1 lingurita de boia
100 ml de ulei
1 cana de apa
sare, piper

Ceapa se caleste in ulei, la foc mic, pana se inmoaie, peste care se adauga boiaua. Varza se taie fideluta si se amesteca bine cu sare (dupa gust), apoi se pune peste ceapa si se caleste cam 30 de minute, amestecand des in ea. Dupa ce varza s-a inmuiat putin, se adauga cam 250-300 ml apa, ca sa ajute varza sa se caleasca mai repede.


Pastele se fierb conform instructiunilor de pe ambalaj, se scurg si se amesteca cu 1 lingura de ulei, apoi se amesteca cu varza calita.

Taieteii mei au iesit asa: