29 septembrie 2011

Negresa rapida


Am gasit intr-o revista mai veche, o reteta de negresa cu sos de ciocolata si cum ne place ciocolata, m-am hotarat sa o fac, cu atat mai mult cu cat scria ca se face repede. Intr-adevar, nu mi-a luat mai mult de 15 minute sa o torn in tava, plus inca vreo 30 la copt. A iesit pufoasa si placut de dulce. Singurul inconvenient a fost tava, in sensul ca n-am estimat bine cantitatea totala de ”maglavais” si am turnat-o intr-o tava mica (cam 28x24 cm), astfel ca a iesit mai groasa. Daca ar fi fost mai subtire, ar fi fost mai insiropata. Dar n-a fost mare problema, pentru ca oricum juniorul mi-a cerut fara sos si fara nuci. Asa ca m-am scos.

Ingrediente:

200 g faina
350 g zahar
250 g unt
50 g cacao
4 oua
125 ml lapte
200 g nuci
2 zahar vanilat
1 praf de copt
sare


Am pus la foc mic o cratita cu untul, 300 g zahar, laptele, zaharul vanilat si cacaoa, pana cand s-a topit zaharul, amestecand usor. Cand zaharul a fost topit, am luat cratita de pe foc si am scos deoparte 16 linguri de sos de ciocolata pentru a insiropa prajitura la final.


Am adaugat galbenusurile omogenizand din nou. Am lasat amestecul sa se raceasca vreo 3-4 minute, dupa care am incorporat faina amestecata cu praful de copt.


Intre timp am batut albusurile spuma cu cele 50 de grame de zahar ramse si cu sarea si cu sarea si le-am turnat peste sosul de ciocolata, amestecand usor, de sus in jos cu o lingura de lemn, astfel incat sa nu se lase albusurile.


Am turnat aluatul in tava unsa cu ulei si tapetata cu faina si am ”decorat” cu nuci.


A stat la cuptor pana cand a trecut testul scobitorii (pe scobitoare n-a mai ramas aluat).


Cu o lingura am insiropat prajitura, asa fierbinte cum era, iar apoi am lasat-o la racit.


Ne-a placut tuturor, de la mic la mare. Cu siguranta o voi mai face, dar intr-o tava mai mare.

O poza din ”profil”...

28 septembrie 2011

Cartofi cu smantana la cuptor


De o vreme incoace ma tot gandesc cum sa fac sa-l lamuresc pe copil sa manance cartofi frantuzesti. Sau macar cartofi! Nu e prieten cu ei deloc. Daca s-ar putea ca langa carne sa fie garnitura doar paine, ar fi cel mai fericit din lume. Hai, poate ar merge si-un pilaf, asa, in zilele cu soare. Asa ca, m-am gandit la o varianta mai usoara a acestui fel de mancare (daca se poate spune usoara cand pui intr-o mancare cascaval si smantana!), in care sa nu pun oua fierte, ci sa le bat putin cu niste smantana si cu un pic de branza sarata. In schimb sa adaug cascaval care se intinde atunci cand e incalzit. Pot sa zic ca a functionat...pentru primele 10 inghitituri. N-a zis ca nu sunt buni. A zis doar ca a mancat destula guma pentru seara asta. Noi, astialalti am fost multumiti. Pana la fundul farfuriei.

Ingrediente:

1,5 kg cartofi
300 ml smantana
150 g cascaval
100 g telemea sarata
3 oua sare

Am fiert cartofii si i-am curatat de coaja. Am luat un vas termorezistent si l-am uns cu unt, dupa care am aranjat un strat de cartofi taiati felii, pe care i-am sarat putin. Separat am batut ouale cu smantana si le-am amestecat cu telemeaua rasa. Am turnat apoi jumatate din acest amestec peste primul strat de cartofi si am presarat cascaval.


Am pus al doilea strat de cartofi cu putina sare, urmat de unul de smantana cu oua si telemea, dupa care am presarat restul de cascaval ras. Cand l-am dat la cuptor, arata asa:


L-am lasat in cuptor pana cand s-a rumenit usor cascavalul. Oricum, asta e chestie de gust. Pentru unii mofturosi e mai bine daca e mai putin rumenit. Acuma, vedeti voi, in functie de mofturosii pe care ii aveti in casa.


Cam asta a fost povestea cu cartofii si cu guma.


Pofta mare!

24 septembrie 2011

Sos bechamel


Sosul Bechamel este un sos pentru care trebuie sa-ti faci timp, sa-i dai atentie, dar care te rasplateste pentru rabdare prin textura sa fina si aroma de nucsoara si gustul sau bogat de unt. Merge foarte bine cu paste, dar la fel de bine si cu carne.

Pentru ceva mai bine de 1 litru de sos e nevoie de

100 g unt
1 litru de lapte
5-6 linguri pline de faina
1/2 lingurita de nucsoara macinata
sare
1 tel

Intr-o cratita de 2 litri se pune untul la incins.


Cand e gata topit, se adauga faina amestecandu-se continuu, nelasand sa se arda faina. Se toarna laptele putin cate putin (cate 100-200 ml odata), amestecandu-se cu telul tot timpul pentru a nu se forma cocoloase.


Dupa fiecare ploaie de lapte sosul trebuie lasat sa le lege, iar cand se ingroasa mai tare, se toarna din nou lapte, si tot asa.


Se presara nucsoara si se potriveste gustul de sare. In final se obtine un sos de consistenta aluatului de clatite care se foloseste la paste, lasagne sau carne.

Lasagne cu ciuperci si rosii


Astazi ne-a fost pofta de lasagne. De obicei fac lasagne cu sos bolognez, insa azi am gasit o reteta de lasagne cu legume, intr-o carte cu mancare italiana. Si cum ne plac ciupercile gatite in orice fel, n-am mai stat pe ganduri.

Am cumparat

1 pachet de lasagne uscate de la Monte Banato (am folosit cam jumatate din el)
3 cutii de ciuperci feliate (aproximativ 600g)
2 cutii de rosii cuburi
4 catei de usturoi mari
1 ceapa medie
1 litru de sos Bechamel
150g parmezan ras
75 g unt
sare si piper

Poza cu ingredientele nu am, ca de foame si din graba, am uitat s-o mai fac.

In primul rand am calit ceapa pana a devenit translucida, apoi am pus rosiile sa se caleasca impreuna, condimentandu-le cu sare si piper. Cand a scazut putin zeama, am stins focul si le-am lasat sa se odihneasca.


In alta cratita am pus untul la topit. Cand s-a infierbantat, am adaugat ciupercile scurse bine de apa lor, pe care le-am taiat marunt mai inainte. Dupa aproximativ 10 minute, am maruntit usturoiul cu presa si l-am aruncat peste ciuperci. Le-am dat niste sare si piper si le-am mai lasat vreo 5-6 minute sa-si lase usturoiul aroma. Am stins focul si le-am lasat si pe ele sa se odihneasca.


Intr-o tava cu dimeniunile de 24 x 28 cm, unsa cu putin ulei, am pus 1 polonic de sos Bechamel, intinzandu-l pe tot fundul tavii. Am asezat un strat de foi de lasagne peste sos, peste care am pus un strat de ciuperci. Am pus din nou sos Bechamel si am presarat parmezan. Peste parmezan am asezat urmatorul strat de foi de lasagne, acoperindu-l cu un strat de sos de rosii. Peste rosii, sos Bechamel si parmezan. Am alternat straturile pana cand s-au terminat ciupercile si sosul de rosii, avand grija ca ultimul strat sa fie de foi de lasagne, acoperit de sos Bechamel si parmezan. Deasupra am asezat cateva bucatele de unt, acoperind tava cu folie de aluminiu.


Am dat-o la cuptor pentru 30 de minute la foc mic spre mediu. Aragazul meu nu indica grade, asa ca nu as sti sa va spun ce si cum in acest sens. Dupa ce s-a scurs jumatatea de ora, am scos folia de aluminiu si am mai lasat-o in cuptor vreo 20-25 de minute, pana cand s-a rumenit putin pe deasupra.


Rezultatul a fost asta:


Buna, foarte buna a iesit!

Iaurt cu piersici si banane


Copilul meu e inebunit dupa iaurturile cu fructe din magazin. Nu scapa nici o ocazie de a-si pune in cos 4-5 iaurturi, mai ales daca sunt cu abtibilduri sau alte surprize. Si pentru ca stiu ca nu sunt sanatoase, dar ca nici nu pot sa le evit in totalitate, m-am gandit sa le inlocuiesc cu un iaurt cu fructe facut in casa.

Asa ca am luat

4 iaurturi
2 banane
4 jumatati de piersica din compot
3 linguri de miere,


...le-am pus in blender...


...l-am pus pe viteza 3 si am obtinut un iaurt muuuuuult mai sanatos si mai gustos decat orice gasim de cumparat.


Sigur, ideal ar fi fost sa am piersici proaspete si iaurt natural facut in casa. Dar vara a trecut, iar de iaurt facut in casa nu prea am vreme. Combinatiile de fructe sunt nesfarsite...totul depinde de gust si de ce se gaseste prin camara sau frigider.


N-am avut nici o plangere, paharele s-au golit imediat.

23 septembrie 2011

Presa de usturoi de la Ikea


In ultimii 4 ani am schimbat vreo 4-5 prese de usturoi, care mai de care mai sofisticate si mai interesante, facute din materiale de la plastic la metal, care dupa cateva folosiri isi dadeau duhul in mainile celui care se straduia sa marunteasca usturoiul. Presa care a tinut cel mai mult si de care nu pot sa ma plang deloc, care se spala usor si care isi face treaba foarte bine, este cea de la Ikea.


O am de 2 ani, am primit-o cadou, deci nu stiu sa va spun cat costa. Insa, chiar daca e mai scumpa decat ceea ce se gaseste in supermarketuri, face toti banii, credeti-ma!


Partea cea mai buna este ca nu-ti rupi mainile presand usturoiul, fiind nevoie de un efort minim pentru asta.


O investitie buna, zic eu.

PS: Intre timp am aflat si pretul...19,90 lei. Good value!

21 septembrie 2011

Pui pane


Ori de cate ori am incercat sa fac pui pane, indiferent ca erau aripi sau pulpe, chiar daca dadeam focul foarte, foarte mic, puiul ramanea in sange pe dinauntru. Lucru care nu-mi place deloc, cu toate ca-mi plac la nebunie paneurile! Pana cand, de cateva zile, m-a luminat o prietena buna care mi-a ”vandut” pontul ei: le fierbe 20 de minute inainte de a le da prin ou si pesmet! Oare de ce nu m-am gandit la asta pana acuma? Sigur, multi altii stiu acest truc dar mie pur si simplu nu mi-a trecut ideea asta prin cap. Asa ca, intr-o zi am incercat si eu. Iata ce mi-a iesit...

Am folosit

aripi si pulpe de pui
300 g pesmet
5 oua
sare


Am taiat fiecare aripioare in doua, aruncandu-le capetele si fiecare pulpa in jumatate. Am pus bucatile de pui in apa clocotita si le-am lasat sa fiarba vreo 20 de minute. Carnea pusa la fiert in apa fierbinte isi va pastra aroma si nu-si va pierde din savoare. Le-am scos intr-o strecuratoare si le-am lasat sa se raceasca inca vreo 20 de minute. N-am mai facut poze la miscarea asta, pentru ca mi s-a parut prea banala. :)

Am pus sare pe ele si le-am dat prin pesmet, apoi prin ou si apoi iar prin pesmet. Imi place sa le trec de 2 ori prin pesmet, pentru ca asta le asigura o crusta crocanta si gustoasa.


Apoi le-am aruncat in uleiul incins bine, lasandu-le sa se prajeasca pe fiecare parte vreo 3-4 minute, la foc mic spre mediu. Oricum, pana au prins o culoare aurie spre brun.


Le-am scos pe un prosop de hartie ca sa se scurga surplusul de ulei. Au fost delicioase si crocante! Si foarte bine patrunse.


Le-am mancat cu sos barbecue si sos de usturoi cu smantana.

Si o imagine din ”sectiune”...


Minunate!

20 septembrie 2011

Crema de zahar ars


Crema de zahar ars este unul dintre deserturile copilariei mele. Cum pe vremea aceea nu erau prea multe dulciuri de cumparat, mama ne facea destul de des acest desert. Ne placea rece, din frigider, cu toate ca se mai intampla sa nu ajunga in frigider decat niste resturi. Asta pentru ca iesea intotdeauna foarte buna. Eu am facut-o dupa reteta de la mama, cu toate ca nu sunt multe variante de a o face, poate doar cantitatile de ingrediente sa mai difere de la casa la casa.

Mi se pare ca e un dulce comod de facut, rapid si care costa mai putin de 10 lei.

Eu am folosit

8 oua
1 litru de lapte de 3,5% grasime
3 plicuri de zahar vanilat
1 cana si jumatate de zahar.


Intr-o cratita am topit aproximativ jumatate din cantitatea de zahar si am tapetat marginile ei, inclinand cratita si rotind-o, astfel incat zaharul caramelizat sa se intinda peste tot. Operatiunea asta trebuie facuta cu maaaaaare grija, ca arsura cu zahar ars e mai mai ceva decat cea cu mamaliga! Am verificat, sa stiti.


In timp ce zaharul ars se raceste (cam 15-20 de minute), intr-un castron am mixat bine ouale cu zaharul si cu zaharul vanilat, dupa care am turnat laptele.


Ultimul pas a fost sa torn laptele in cratita cu zaharul ars racit si sa o pun in cuptor la foc mediu. In aproximativ 45 de minute crema a fost gata. Acuma trebuie sa va spun un secret de care eu n-am tinut cont din motive obiective: cratita nu trebuie sa aiba peretii inalti, respectiv sa nu fie adanca, pentru ca va dura mai mult pana cand se va coace crema si in plus, cand trebuie scoasa pe farfurie sau intr-un bol, se va rupe toata. Deci alegeti o cratita intinsa si cu pereti josi.

Asa arata cand am scos-o din cuptor...


Si asa pe farfurie...

19 septembrie 2011

Compot de pere


Pana acuma cativa ani, nu faceam compoturi deloc. De cand copilul meu a mai crescut si a mai incercat pe la gradi cate un compot, a inceput sa-mi ceara si acasa asa ca am zis ca musai sa incerc si eu sa fac. Mi-am dat seama din prima ca nu e o filozofie treaba asta, si daca mie mi-a iesit, atunci oricine reuseste sa faca! Asa ca, atunci cand am primit vreo 3-4 kilograme de pere, le-am pus in borcane cu niste zahar, apa si scortisoara si le-am sterilizat (le-am dat la dunst).

Mai precis am pus asa:

3-4 kg pere (ale mele au fost verzi si tari, deci nu tare coapte)
4-5 linguri de zahar pentru fiecare borcan
1/2 lingurita de scortisoara pentru fiecare borcan
apa
8-9 borcane de 800 ml

Am taiat perele in 4 si le-am scos cotoarele si coditele, le-am curatat de ”defecte”, insa nu le-am dezbracat de coaja. Jumatatile mari le-am taiat in doua pe lungime sau chiar in cubulete.


Le-am pus in borcane, am adaugat zaharul, scortisoara si apa rece, am amestecat putin sa se imprastie bine zaharul si le-am pus capacele.


Pana aici a fost ”facutul” de compot efectiv. Mai departe a urmat sterilizarea (dunstul): intr-o oala mare am pus un servet de bucatarie peste care am aranjat frumos borcanele (cam 3-4 intr-o oala)si le-am acoperit cu un alt servet. Am turnat apa rece in oala, pana aproape de gura borcanelor si le-am pus la foc mic. Foarte mic, sa se incalzeasca treptat apa si sa nu se crape borcanele.


Dupa ce apa a inceput sa clocoteasca si perele si-au schimbat culoarea, am oprit focul si le-am lasat pe aragaz sa se raceasca pana a doua zi. In unele borcane, a ramas pe fund putin zahar nedizolvat dar l-am ajutat sa se dizolve, scuturand borcanele putin. Oricum, in cateva zile n-a mai ramas nici urma de zahar.


Este delicios si aromat, dupa cum zice copilul.